Marketing cultural

Specializare a marketingului delimitata in ultimele decenii in contextul dinamismului accentuat al serviciilor, al diversificarii gamei si cresterii calitatii acestora.

Marketingul cultural semnifica incorporarea opticii si metodelor specifice de actiune ale marketingului de catre organizatiile culturale, adaptarea si diferentierea sa in raport cu problemele specifice pietei serviciilor culturale.

Se intalneste si sub denumirea de marketing al serviciilor culturale.

Marketingul cultural are in esenta drept camp de actiune o piata extrem de variata sub aspectul solicitantilor (consumatorilor) si ofertantilor de “produse” culturale.

Marketing comercial

Marketingul comercial – modul in care societatile comerciale isi dezvolta politica de marketing in raport cu clientii lor (marketing al societatilor comerciale).

Politica de marketing a societatilor comerciale este conceputa de regula chiar de catre acestea insa este posibil de asemena, ca terte societati sa preia anumite componente ale acesteia. In functie de autorul politicii de marketing avem variantele:

• politica de marketing este dezvoltata chiar de catre societatea comerciala in sine => marketing comercial in sens restrans
• politica de marketing este stabilita (partial) prin intermediul unor centrale de cooperare sau de franciza; adesea societatile comerciale se afiliaza unor retele de societati care coopereaza, in care centralele preiau atributii in privinta politicilor sortimentale, de publicitate si de stabilire a tipurilor de intreprinderi
• politica de marketing este influentata de industrie (producatori). Conlucrarea dintre industrie si conmert a condus la transferul unora dintre atributiile din domeniul marketingului comercial catre industrie: de exemplu, stabilirea termenelor de garantie insa se pot mentiona si configurarea sortimentelor si a rafturilor, etc.

Marketing bancar

Marketingul bancar reprezinta marketingul aplicat in domeniul bancilor universale (banci comerciale, case de economii, si banci corporatiste) si al bancilor specializate (institutii de credit real, societati de investitii s.a.).

Marketingul bancar este marketingul pentru servicii, adica pentru produsele imateriale. Produsele bancare se disting prin faptul ca sunt complexe si abstracte. Multi clienti nu inteleg in ce constau serviciile financiare. In planul produselor serviciile financiare sunt foarte transparente si usor comparabile, astfel ca diferentierile de produs fata de concurenta nu sunt simple. O banca poate sa-si creeze avantaje concurentiale printr-o inalta calitate a serviciilor, prin orientare catre clienti si prin fidelizarea clientilor. Pentru crearea acestui avantaj concurential exista diverse tactici:

• angajati atent selectati, formati si motivati
• sisteme informatice care permit bancii sa-si adapteze serviciile in mod optim la necesitatile si restrictiile clientilor

Marketing-mixului bancar:

• Politica de produs – in cazul efectuarii tranzactiilor, ca de exemplu operatiunile de cont, desfasurarea si documentarea circulatiei  platilor, pentru clienti sunt importante comoditatea, rapiditatea, siguranta, transparenta si discretia. Desi serviciile bancare sunt tot mai mult standardizate si  automatizate, trebuie ca banca sa castige anumite avantaje concurentiale prin adaptarea sistemelor la necesitatile specifice unor grupuri de clienti, si aceasta prin costuri reduse, ce iau forma preturilor accesibile pentru clienti.
• Politica de pret – modaitati diferite de tarifare: neliniare, optionale sau manunchiuri de tarife. Bancile isi diferentiaza preturile de exemplu, in functie de segmentele de clienti sau de caile de distributie si le implica drept instrument concurential. Nu putine banci ofera „brokeraj online” fara consiliere la preturi concurentiale cu ale „discount broker-ului”.
• Politica de distributie - componenta din marketing bancar care sufera cele mai mari modificari. Distributia stationara prin intermediul filialelor va pierde din importanta. Se introduc noi metode precum distributia mobila prin angajati externi, telefonbanking-ul (prin telefon), internet-ul (online banking-ul sau internet banking), Multi-Chanel-Banking (mai multe cai de distributie simultan), etc.
• Politica de comunicare – are sarcina publicitatii companiei, a extinderii unei bune reputatii. Trebuie pe mai departe ca sa sprijine politica de produs, in special politica inovatoare informand piata despre noile produse, despre utilitatea acestora pentru clienti, despre avantajele vizavi de concurenta si despre tarife.

Marketing audit

Marketingul audit se refera la verificarea sistematica a capacitatilor de marketing ale intreprinderii, bazata pe o evaluarea structurata si nepartinitoare a mediului si a activitatilor intreprinderii.

Scopul principal al auditului de marketing este identificarea punctelor forte si punctelor slabe ale intreprinderii, a oportunitatilor si a amenintarilor mediului extern.

Auditul de marketing este o evaluare sistematica a modului de utilizare a resurselor de marketing ale intreprinderii  si presupune culegerea, masurarea, analiza si interpretarea informatiilor referitoare la mediul extern si intern al intreprinderii. Auditul de marketing este una dintre cele mai importante etape ale conceperii planului de marketing.

Componentele auditului de marketing sunt:

1. Analiza macromediului

• mediul politic
• mediul economic
• mediul sociocultural
• mediul tehnologic
• mediul institutional
• mediul demografic
• mediul natural

2. Analiza concurentei

• principalii concurenti
• marimea acestora
• obiectivele acestora
• cota de piata
• reputatia
• capacitatile de productie
• rata de crestere
• calitatea serviciilor
• pozitionarea
• activitatea de marketing

3. Analiza pietei

• capacitatea pietei (valoric, volum)
• cresterea pietei
• segmentele de consumatori
• nevoile consumatorilor
• comportamentul de cumparare al consumatorilor
• intermediarii
• identificarea tendintelor pietei privind produsele, preturile, distributia, promovarea.

4. Analiza intreprinderii

• obiective
• cota de piata
• rata de crestere a vanzarilor
• analiza vanzarilor (pe zone geografice, pe produs, pe segmente de consumatori, pe tipuri de domenii, etc)
• marje de profit/costuri
• calitatea serviciilor
• pozitionarea
• activitati si resurse
• mixul de marketing si strategiile de piata

Marketing al timpului liber

Marketingul timpului liber reprezinta procesul de identificare si de anticipare a nevoilor consumatorilor ce pot fi satisfacute in perioada timpului liber si de furnizare a produsului si/sau a serviciului in locul corespunzator, la timpul potrivit si la un pret acceptabil, de cat mai multi consumatori potentiali.

Mai poate fi definit ca arta de a crea produsele (serviciile) care se cer pe piata si care satisfac cererea in mod profitabil.

Domeniul timpului liber presupune o  permanenta deschidere interdisciplinara asimiland principii, concepte si metode de cercetare din sociologie, psihologie, ecologie, turism, statistica sociala.

—

Sursa: Marketing – Dictionar Explicativ (Nicolae Al. Pop, Petre Malcomete, Constantin Florescu), Ed. Economica

Marketing al serviciilor

Marketingul serviciilor este un concept care desemneaza un domeniu specializat al marketingului aparut ca rezultat al dezvoltarii extensive a acestuia, caracterizat prin patrunderea in cadrul a noi sectoare ale activitatii umane printre care si cel al serviciilor.

Conceptul de marketing al serviciilor s-a dezvoltat pe doua cai diferite: una abordand sectorul in ansamblu, punand in evidenta deosebirile fata de bunurile materiale, si alta specifica diferitelor categorii de servicii, care sta la baza aparitiei unor ramuri ale acestuia: marketing turistic, marketing bancar, marketing in transport, etc.

—

Sursa: Marketing – Dictionar Explicativ (Nicolae Al. Pop, Petre Malcomete, Constantin Florescu), Ed. Economica

Marketing al resurselor naturale

Marketingul resurselor naturale a aparut din nevoia integrarii principiilor dezvoltarii economice durabile in conceptia si strategia de marketing a firmelor, ca domeniu al stiintei marketingului.

Marketingul resurselor naturale se constituie in ansamblul de activitati coerente, practice, programate si organizate prin utilizarea unor metode si tehnici stiintifice, in scopul concretizarii conceptiei moderne de orientare a activitatilor economice spre satisfacerea cerintelor consumatorilor prin utilizarea resurselor naturale cu maximum de eficienta, prin respectarea principiilor dezvoltarii economice si sociale durabile.

Consecintele negative ale utilizarii extensive si intensive  a resurselor naturale in productia de bunuri destinate pietei se manifesta prin deteriorarea mediului natural, dar si prin reducerea productiei de alimente pe locuitor, cresterea subnutritiei, a morbiditatii, si a mortalitatii populatiei.

Sarcinile marketingului resurselor naturale sunt:

• remedierea deteriorarilor produselor si resurselor naturale  prin activitatile de producere si distributie a marfurilor
• eliminarea deseurilor, ambalajelor din mediul ambiental si/sau reciclarea lor
• constientizarea consumatorilor despre existenta unor limite in organizarea productiei si a consumului precum si in capacitatea biosferei de a suporta si a aborbi impactul activitatilor umane
• schimbarea mecanismelor pietei inspre orientarea consumatorilor catre produse nepoluante si mici consumatoare de resurse naturale.

—

Sursa: Marketing – Dictionar Explicativ (Nicolae Al. Pop, Petre Malcomete, Constantin Florescu), Ed. Economica

Marketing al inovatiei

Marketingul inovatiei cuprinde un set complex de decizii secventiale, stiintific fundamentate, care vizeaza, printr-o raportate permanenta la mediul de afaceri in care evolueaza, orientarea intreprinderii de-a lungul intregului proces de concepere si lansare pe piata a produsului nou.

Sistemul inovational cuprinde ansamblul de resurse materiale, informationale, financiare si umane, privite sub aspectul lor cantitativ si calitativ, care concura la conceperea, fabricarea si comercializarea produselor noi. Privita din perspectiva marketingului, inovarea este procesul pe care noul produs il strabate din momentul in care este sesizata necesitatea existentei si pana la difuzarea lui pe piata, insotita de urmarirea comportarii in consum. Inventia, pe de alta parte, constituie creatia stiintifica sau tehnica ce reprezinta noutate si progres fata de stadiul cunoscut al tehnicii mondiale.

—

Sursa: Marketing – Dictionar Explicativ (Nicolae Al. Pop, Petre Malcomete, Constantin Florescu), Ed. Economica

Marketing al constructiilor

Marketingul constructiilor desemneaza aplicatiile specifice ale marketingului in cadrul activitatilor desfasurate de catre intreprindere care isi ofera produsele si serviciile realizate in domeniu constructiilor, altor intreprinderi sau organizatii, precum si populatiei.

Principalele caracteristici ale marketingului constructiilor:

• nu se margineste doar la organizarea productiei si vanzarii, ci isi extinde aria preocuparilor si in sfera utilizarii produselor oferite, urmarindu-le comportamentul si eficienta in procesul de folosire
• presupune un inalt grad de adaptabilitate a intreprinderilor de constructii la specificul procesului de utilizare al fiecari categorii de beneficiari, ajungand pana la individualizarea acestora.

—

Sursa: Marketing – Dictionar explicativ, (Nicolae Al. Pop, Petre Malcomete, Constantin Florescu), Ed. Economica

Marketing al bunurilor de investitii

Marketingul bunurilor de investitii este un domeniu al marketingului rezultat al dezvoltarii extensive si delimitat de marketingul bunurilor de consum sau cel al serviciilor pe baza continutului obiectului schimburilor comerciale.

In literatura, cel mai adesea este cunoscut sub denumirea de marketing „business to business” sau marketing organizational.

Bunurile din aceasta categorie se clasifica in 5 familii comerciale:

1. Bunuri de echipament principal – masinile, instalatiile, utilajele, proiectele de fabricatie, etc.
2. Bunuri de echipament secundar – masini de calcul, mobila de birou, ceasuri de pontaj, mici utilaje, piese de schimb;
3. Semifabricate si subansambluri – elemente separate de asamblare, piese detasate, sau mecanisme care urmeaza sa se incorporeze intr-un ansamblu.
4. Furnituri de intretinere – surubelnite, clesti, suruburi, nituri, copci, articole de birou, etc.
5. Materii prime – servesc la producerea bunurilor de consum (alimentar si nealimentar)